Ce înseamnă de fapt “încetinirea progresiei”?

Când vorbim despre progresia bolii Parkinson, nu ne referim la stoparea bolii în sine, ci mai degrabă la:

• menținerea mobilității cât mai mult timp posibil,
• întârzierea limitărilor funcționale,
• creșterea siguranței și a independenței în viața de zi cu zi.
  
  

Evoluția variază foarte mult de la o persoană la alta. Factorul decisiv este cât de devreme și cât de specific sunt puse în aplicare măsurile de susținere.

Ce factori influențează evoluția bolii Parkinson?

Evoluția bolii Parkinson este influențată, printre altele, de:

• debutul și tipul bolii,
• factori genetici și biologici,
• terapie medicamentoasă,
• nivelul de activitate și comportamentul de mișcare.
  
  

Deși factorii biologici nu pot fi influențați, terapia prin exerciții fizice specifice poate aduce o contribuție importantă.

 
Ce rol joacă exercițiile fizice?

Exercițiile fizice sunt considerate în prezent o componentă cheie în gestionarea bolii Parkinson. Studiile indică faptul că exercițiile regulate, structurate:

• își pot menține mobilitatea mai mult timp,
• stabilizează funcțiile cotidiene,
• poate reduce riscul de cădere.

Cu toate acestea, nu toate exercițiile sunt la fel de eficiente. Factorul decisiv este dacă exercițiul este direcționat, conștient și orientat spre învățare.

 
De ce antrenamentul direcționat este mai important decât activitatea pură

Plimbările sau activitatea generală sunt utile, dar adesea nu sunt suficiente pentru a obține îmbunătățiri funcționale durabile.
Prin urmare, abordările terapeutice moderne - cum ar fi terapia GIGER® MD® - se concentrează pe:

• secvențe de mișcare active, controlate conștient,
• cerințe complexe de coordonare și echilibru,
• modele de mișcare ritmice și structurate,
• stimuli de formare adaptați individual.
  
  

Scopul este de a stimula în mod specific sistemul nervos și de a stabiliza abilitățile funcționale cât mai mult timp posibil.
 

Conexiunea cu neuroplasticitatea

Chiar și cu boala Parkinson, creierul rămâne capabil să învețe. Această adaptabilitate este cunoscută sub numele de neuroplasticitate.
Terapii precum terapia GIGER® MD® utilizează acest principiu prin:

• abordarea simultană a mai multor sisteme senzoriale și de mișcare,
• combinarea mișcărilor coordinative și ritmice,
• promovarea activă a învățării motorii.

Neuroplasticitatea nu înseamnă un leac, ci mai degrabă o mai bună utilizare a resurselor neuronale existente.

 
Care sunt limitările?

Oricât de importantă ar fi terapia prin exerciții specifice, aceasta nu poate înlocui tratamentul medical. Parkinson rămâne o boală neurologică progresivă. Prin urmare, obiectivul nu este de a vindeca boala, ci mai degrabă de a:

• încetinirea declinului funcțional,
• menținerea calității vieții cât mai mult timp posibil,
• să promoveze siguranța și independența în viața de zi cu zi.

Abordările terapeutice precum terapia GIGER® MD® trebuie înțelese ca măsuri complementare, de susținere.

 
Concluzie

Boala Parkinson este incurabilă. Cu toate acestea, cei afectați pot contribui activ la influențarea pozitivă a evoluției funcționale a bolii.
Exercițiile fizice regulate și specifice - în special în formele structurate de terapie, cum ar fi terapia GIGER® MD® - pot ajuta la menținerea mobilității, coordonării și siguranței în viața de zi cu zi pentru mai mult timp.

Autor: Combo AG, producător și distribuitor al terapiei GIGER® MD® Medical 

notă: Acest articol este doar în scop informativ și nu înlocuiește sfatul sau tratamentul medical.
Ultima actualizare: 2026